„Artistul Cornel Vana vine dintr-o poveste. Și trebuie să recunosc că pe mine, înainte de a-i cunoaște lucrările, înainte de
a-i cunoaște poezia, m-a cucerit povestea. O poveste care m-a făcut să mă gândesc la resorturile intime ale declanșării actului de
creație. (…) În devenirea lui profesională, Cornel Vana a avut un accident de fabrică, uzinal, cu o perspectivă dramatică: să rămână
fără brațul drept. La această dramă existențială, Cornel Vana a răspuns prin creație. Nu că ar fi vrut, ci pentru că i s-a arătat lui
”demonul”, că are o misiune de îndeplinit!”
Nicolae Băciuț-scriitor
Reporter: Înainte de a vorbi despre proiectele dumneavoastră pentru anul 2016, haideți să trecem în revistă, succint, evenimentele la care ați participat anul trecut. A fost 2015 un an bun pentru pictorul Cornel Vana?
Cornel Vana: Anul 2015 a fost unul plin pentru mine, am muncit foarte mult. Am început în luna februarie cu o expoziţie de grup, de două săptămâni, la Londra. A urmat apoi expoziţia de la Turnul Croitorilor, din luna martie și cea de la Muzeul de Arte “Aurel Pop” din Satu Mare. Am petrecut aici o lună de zile și a fost minunat. Muzeul este condus de Felician Pop, un mare iubitor de artă, care se implică foarte mult în viața culturală a orașului. Revenit la Turda, am avut sentimentul ca mă reîntorc într-o provincie, rămasă în urmă, mă refer aici la latura culturală.
A urmat apoi expoziţia de la Sinaia, unde cred că este locul meu de revelaţie. Aici mă simt foarte bine şi cred că şi oamenii mă
cunosc deja. La Sinaia mi s-a întâmplat un lucru absolut fabulos. Grație unei rețele de socializare am intrat în contact cu soprana Irina Ionescu care și-a manifestat dorința de a concerta la vernisajul meu. A venit la Sinaia tocmai din Germania și, fiind un artist foarte cunoscut și apreciat, vernisajul s-a bucurat de un foarte mare succes și a avut parte de un public extrem de numeros.
După Sinaia, am fost invitat la Cazinoul din Cluj-Napoca, un spațiu generos ce poate găzdui până la 100 de lucrări. Evenimentul l-a avut curator pe Gheorghe Aştileanu, un pictor foarte bine cotat şi foarte apreciat în Cluj, un om foarte drag mie. Noi doi am fost numiți ambasadori ai culturii din Cluj din partea Asociaţiei Artiştilor Plastici.
Nu am expus însă la Turda, în schimb în 2016 am fost prezent cu o expoziție la Teatrul “Aureliu Manea”.
Cât de greu este să-ţi găseşti inspiraţia și forța de a picta chiar și când nu ai chef?
Eu pictez pentru că aşa simt şi m-am convins că pentru asta m-am născut. Cred că acesta a fost semnul care l-am primit de la Dumnezeu când am avut acel accident de muncă, altfel cred că nu mă apucam de pictură. Uneori, când sunt obosit sau nu am inspiraţie, mă duc şi vizitez expoziţii şi muzee. Este cea mai bună modalitate de a-mi reîncărca bateriile. Nu am momente să spun că îmi e prea greu, sau că nu mai am chef de pictură. Am un program de lucru aproape zilnic, pe la ora 8 mă apuc de pictat până pe la ora 12, fac o pauză, iar după-amiaza pictez din nou. Pot spune că şi taberele de pictură sunt foarte constructive.
Cum rămâne cu Turda, de ce nu expui la Galeria de Artă?
Acolo este un monopol, sunt două societăţi, nici nu le mai ştiu numele celor două pentru că nu am mai expus acolo de foarte mult 
timp. Nu îmi doresc foarte mult să expun acolo, sunt foarte încântat de spaţiul de la muzeul turdean, care îţi dă o stare specială, fiind încărcat de istorie. Sunt prea supărat ca să mă mai intereseze să expun la Galeria de Artă din Turda. Nici nu ştiu pe cine sunt supărat, dar cred că între artişti ar trebui să existe mai multă colegialitate, în alte locuri din ţară aşa este. Trecând peste asta, pot spune că este foarte bine că muzeul turdean poate să ne ofere posibilitatea de a expune. Dacă nu ar fi muzeul, tot am găsi noi locuri de expunere, gangurile din centrul orașului, intrarea în piaţă… Dar îţi trebuie foarte mult curaj să expui acolo, pentru că eu cred că picturile merită să fie expuse în cel mai bun loc! Trecând peste toate, pot spune că turdenii care chiar vor să vadă ce fac au venit la expoziţia mea de acum doi ani, şi cred că nici nu trebuie mai des de atât! Să vadă din doi în doi ani de zile o expoziţie. Și cei interesaţi au venit şi am simţit pe chipul lor că le-a plăcut şi a fost bine.
Dacă tot am povestit de Irina Ionescu, cred că la vernisajul de anul acesta de la Turda o să ne încânte o soprană clujeană, Lavinia Bocu. Mi-a transmis că, dacă timpul îi permite, atunci va veni cu mare plăcere la vernisaj. Acum doi ani la expoziţia de la Turda a participat Adrian Sărmăşan, care şi-a lansat albumul de poezie, și evenimentul pe de-a-ntregul a fost unul foarte reușit. Eu găsesc că pictura mea, care are un iz de clasic, o infuzie de pictură europeană, ar merge foarte bine anul acesta în contextul muzicii clasice şi m-aş bucura ca Lavinia să ne onoreze cu prezenţa.
