Două figuri importante ale istoriei artei românești vor fi omagiate în anul 2016 și aici fac referire la Nicolae Tonitza (1886-1940) și Corneliu Baba (1906-1997).
Născuți la 20 de ani diferență, cei doi au au avut un destin comun la un moment dat. Corneliu Baba, născut la Craiova, format în creuzetul reprezentat de atelierul tatălui său Gheorghe Baba (de structură academică vieneză), pleacă spre a studia pictura la București, dar pașii l-au purtat spre marea întâlnire cu maestrul portretelor Nicolae Tonitza tocmai la Iași, la Facultatea de Arte Frumoase, unde i-a fost student și ulterior a ajuns chiar profesor.
Fiecare tablou din creația plastică lui Nicolae Tonitza, probabil au reprezentat lecții de pictură pentru tânărul artist Corneliu Baba. Dar consider că din întreaga sferă a subiectelor maestrului, studentul a fost fascinat de portret, lucru demonstrat de acesta pe parcursul demersului său plastic.
La portretele pictate de Nicolae Tonitza există o delicatețe a culorii, el abordând realitatea din unghiuri diferite. El extrage esența trăirii interioare a modelului - fie el copil, tânăr sau matur și o redă prin tușe expresive, prrin nuanțe delicate de griuri colorate.. Modalitatea lui de a rezuma universul interior ale personajelor sale prin câteva jocuri ale materiei picturale și a tonurilor sale este de fapt înalta sa măiestrie.
Simplifică spațiul compozițional studiind așezarea în același cadru a decorativul fie prin vestimentația personajului pictat și a expresivității portretului (,,Irina”), fie pin elemente decorative ce încadrează personajul sau personajele (,,Fetița pădurarului”, ,,Fetiță”, ,,Portret de fetiță”, ,,Puritate”). Ca element de noutate în pictura sa este faptul că are mai multe lucrări în care elementele decorative se găsesc atât în fundalul lucrării cât și pe vestimentația personajului (,,Ecaterina, soția pictorului”, ,,Fetița acrobatului”, ,,Portret de mulatră”, ,,Catiușa lipoveanca”), creîndu-se astfel o ritmicitate compozițională.
În pictura sa descoperim un suflu de modernitate datorită felului de a interpreta, a percepe și transmite prin câteva elemente complexitatea trăirii umane.
În ceea ce-l privește pe Coneliu Baba descoperim un tip de meditație profundă asupra portretului, descoperim o transfigurare a lumii. De la lumina maestrului Tonitza pătrundem într-o cromatică austeră dar plină de rafinament, rod al cercetărilor pictorului Corneliu Baba. Fiecare figură pictată transpune privitorului o stare, ceea ce ne subliniază concepția complexă a definirii ființei umane pin culoare. Practic Corneliu Baba alege culoarea ca principal liant redând forma cu rigoarea unui desen bine stăpânit și cu o mare claritate. Prin densitatea sau transparența pastei picturale creează un joc vizual unde juxtapunerea sau suprapunerea ajută la oferirea unei ritmicități. În portretele unor personalități pe care ar
tistul le-a repodus pe pânză, descoperim finețea și psihologia pictorului, prin modul de accentuare cu ajutorul culorii a caractererul acestora și a mediul din care provin (,,Portetul lui Zambaccian”, ,,Portret de bărbat”/ Portetul lui Nicolae Tonitza, ,,George Enescu”, ,,Portretul Luciei Sturza Bulandra”).
Dar cele mai fascinante portrete create de maestrul Corneliu Baba sunt cele de factură psihologică. Părăsește atmosfera portretului clasic pentru a păși spre un alt mod de abordare vizuală a figurii umane, a trăirilor acestor personaje, stări ce leagă ca un lait motiv un ciclu de lucrări (,,Autoportret cu personaje”, ,,Spaima”, ,,Regele nebun”, ,,Pieta”). Comunicarea acestora este extem de puternică având un mare impact asupra privitorului. Culoarea este cea care ajută la dezvăluirea strării, a aspectului dramatic al vieții personajelor. Pictorul jonglează cu pete mari, cu accente, cu alăturări cromatice extrem de apropiate pe care le dispune foarte disciplinat pe suportul pictural. Aici se observă cel mai bine metamofozarea figurii umane.
Un pios omagiu le aduc celor doi mari pictori și formatori NICOLAE TONITZA ȘI CORNELIU BABA. Iar aceste rânduri au fost scrise cu dorința de a vă reaminti că anul acesta 2016 este și un an în care putem să ne reamintim de oamenii noștrii de cultură și artă și să le aprindem o lumină pentu că ei au luminat prin creația lor cerul culturii românești.
Autor: Cristina Oprea
Artist plastic
