Scurte considerații pe marginea translocării statuii Crăișorului nostru drag

Populismul își dă mâna cu patriotismul prost înțeles și patriotarzii, pentru a provoca o tot mai mare distanțare a actualei generații de naționalism. Iar vinovați pentru această crimă sunt politicienii care folosesc orice subiect pentru a lovi în adversarii lor politici. Iar victime colaterale cad chiar oameni bine intenționați, patrioți adevărați și membrii ai societății civile.

Un astfel de exemplu este falsa problemă a mutării statuii lui Avram Iancu, în prezent aflată în centrul pietonalei din centrul istoric. Autoritățile au decis mutarea sa în fața Teatrului Național „Aureliu Manea”, în lateralul bisericii romano-catolice, în chiar punctul de apogeu al străzii care poartă numele Crăișorului, unde ar avea pe fundal tocmai biserica monument istoric în stil gotic, cu fața la traficul venind dinspre Cluj-Napoca.

Mutarea ar urma să se facă în cadrul modificărilor ample executate în cadrul proiectului „Revitalizarea spațiului pietonal din centrul istoric al Municipiului Turda” și a stârnit, în ultimele zile, reacția unor persoane, simpli cetățeni, politicieni, membri ai Societății Cultural-Patriotice „Avram Iancu”, care refuză să accepte explicațiile autorităților și au anunțat chiar pentru ziua de duminică, de la ora 18:00 un miting de protest față de mutarea monumentului.

Fiecare cu părerea lui, dar îmi permit să îmi expun părerea, considerându-mă mai „moț” decât mulți dintre cei care se opun mutării, inclusiv decât mulți dintre membrii amintitei societăți.

Refuz de la bun început să accept transformarea unei astfel de probleme legată exclusiv de spiritul patriotic și de neam care ne însuflețește pe mulți dintre noi, într-una politică, îndreptată mai ales împotriva primarului Cristian Matei, așa cum fac, ca de obicei, PMP și PSD, la Turda. În sprijinul acestei opinii ar trebui să ajungă explicația publicată pe toate canalele media de Primăria Turda, conform căreia se precizează că „mutarea statuii lui Avram Iancu a fost propusă de către specialiștii atestați (arhitecți, istorici, etc) încă de la faza Documentației de avizare a lucrărilor de intervenții (faza DALI)”. Adică nu Matei și nici consilierii săi nu au propus această modificare, care apare ca necesară pentru implementarea proiectului amintit mai sus și care are toate aprobările necesare, inclusiv a Ministerului Culturii prin Direcția Județeană pentru Cultură Cluj și a Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice Nr.3 (Președinte: Sorin Cociș; Membri: Mariana Rodica Michiu-Dinescu, Vlad Andrei Negru, Claudius Daniel Pop, Ligia Ileana Subțirică, Imola Kirizsán, Ioana Rus Cacoveanu, George Cupcea, Claudiu-Daniel Salanță, Cristina Fărcaș, Aletta Popovici; Secretar CZMI: Victor Cubleșan).

Cât despre părerile unora care nu fac decât „să bage bățul prin gard”, cum că Avram Iancu este scos, dezrădăcinat, exilat, etc., sunt păreri personale nu opinii ale unor specialiști. Mai mult, Statuia lui Avram Iancu nu este pusă să „apere”, nici să „sprijine”, biserica romano-catolică în vecinătatea căreia ar urma să fie localizată și, de fapt, pusă în valoare, așa cum au subliniat specialiștii din cadrul Direcției Județene pentru Cultură în documentul prin care se comunică Municipiului Turda Avizul favorabile pentru întregul proiect, în care se spune, printre altele că „Relocarea statuii în partea nordică e un fapt pozitiv (se percepe mai bine pe fondul neutru al fațadei gotice decât peste căsuțele din fațada sudică”, iar la condițiile puse în avizarea favorabilă că „Statuia lui Avram Iancu se va poziționa mai precis, lângă pietonal (poziția axială față de fântână dezavantajează statuia)”, poziții ale specialiștilor certificate de semnătura șefului compartimentului de specialitate, consilier superior arhitect dr. Virgil Pop.

Lămurind și asta, chiar nu cred că este cazul ca arhitectura orașului, proiectele de modernizare și locația unor ansambluri monumentale să fie lăsate la părerea nespecialiștilor, deci nici a mea sau a altor cetățeni care, din punct de vedere legal, nu suntem autorități în domeniul urbanismului ori a arhitecturii și istoriei. Sigur că fiecare putem avea păreri, putem să le exprimăm public și chiar să le susținem prin diferite medii, însă, până la urmă, cred că specialiștii sunt cei care trebuie să decidă și, mai ales, este absolut necesar ca astfel de demersuri cum este mutarea unei statui de importanță deosebită pentru români să fie făcută cu respectarea tuturor pașilor prevăzuți de legislația din domeniu.

Închei aceste rânduri de opinie personală făcând un apel la conciliere între părți, vizavi de acest subiect, și îmi permit să subliniez că, din nou, după umila mea părere, mutarea statuii Crăișorului Munților nu este de rău augur, în noua poziție urmând ca semnificația și imaginea sa să fie mult potențată, privirea lui Iancu fiind îndreptată către Feleac, dincolo de care este Napoca, sora Potaissei.

În plus, în lumina organizării din ultimii peste 10 ani a unor evenimente culturale în spațiu liber, în centrul istoric al orașului, Statuia nu doar că nu cadrează, dar chiar încurcă foarte mult. O estradă și un spațiu pentru spectatori cred că ar merita turdenii, mai ales tinerii, care nu prea au multe evenimente și moduri de distracție în acest oraș destul de îmbătrânit din acest punct de vedere, fără discoteci, fără cluburi, fără cinematografe etc. Ar putea fi un spațiu amenajat în stilul celui unde se organiza „Cerbul de Aur”, în frumoasa Piață a Sfatului din Brașov.

Haideți să ne gândim și la generația următoare nu doar la noi, cei cărora ni se potrivește „fost-ai lele, când ai fost”.

Iar poziția statuii la nordul bisericii catolice nu cred că este mai puțin plină de semnificații patriotice față de vechea poziție, unde Iancu se uită la un bloc de apartamente! (sic)

Părerea mea!

PS În plus, părerea contestatarilor mutării nu mi se pare una argumentată, ci mai degrabă una în stilul „Fetiței care l-a luat pe „nu” în brațe”. Cât despre cel care a reușit să provoace o escaladare a conflictului în această problemă, o să vorbim în curând. Iar patriotarzilor care s-au trezit acum, le pun  simplă întrebare: „- Unde erați când eu și alți puțini turdeni am luptat împotriva înființării primului liceu de limbă maghiară în spațiul primei școli române, sub numelelui Josika Miklos, cel care a fost un  adept al înglobării Transilvaniei în Ungaria, încălcând voinţa populaţiei majoritare şi, pentru a înfrânge această voinţă, a apelat la acţiunea represivă a trupelor maghiare? Dar de fiecare dată când pe biserica reformată calvină este arborat drapelul negru, la Ziua Națională a ROmâniei, ori a Armatei României sau Ziua Eroilor? V-ați trezit doar acum, ceea ce vă situează, cumva, politic...