Alegerile parlamentare din finalul lunii noiembrie sunt confruntarea politică finală a acestui an. După ce, în deschiderea sezonului electoral, au „jucat” localele din iunie, câştigate în zonă, detaşat, de PD-L – pentru motive pe are nu le mai disutăm aici –, iată că ne apropiem cu paşi repezi de ultimul eveniment datorită căruia politcicienii mai sunt dispuşi, repet, pentru ultima oară în acest an, să-şi plece urechea la doleanţele norodului.

Spuneam în editorialul de săptămâna trecută că nu ştiu care echipă ar fi mai bună pentru turdeni. Cea formată din Ştefănie şi Miclăuş sau una bicefală PD-L – PSD, adică Ştefănie – Faur? După o întâlnire pur întâmplătoare cu profesorul Miclăuş pe culoarele primăriei, dubiile mele au dispărut ca prin minune. Ca şi cu altă ocazie, Vasile Miclăuş, dă lecţii oamenilor din presă, le spune el şi le clarifică toate cele neînţelese de prostalăii care scriu în ziare. Aşa am păţit şi eu. Adresându-mi-se cu “bă” şi fără să-mi răspundă la salut, profesorul nervos pentru cele scrise de mine m-a întrebat: “Cum nu ştii care echipă ar fi mai bună? Tu cu cine ai lucra mai bine? Cu fratele tău sau cu unul de la cinci străzi distanţă?” I-am răspuns că aş lucra mult mai bine cu cel străin pentru că niciodată nu sfârşeşti bine dacă faci afaceri împreună cu neamurile. Nemulţumit profesorul mi-a întors spatele cu dispreţ dar după câţiva paşi, după ce momentul coleric i-a trecut, s-a apucat să strige prin primărie “Bă, bă, bineînţeles că ai şi tu dreptul la opinie!”

Vai, vă mulţumesc domnul consilier, îmi venea să-i spun marelui om, dar m-au reţinut opiniile care nu-i sunt deloc favorabile celui despre care alegătorii turdeni nu prea ştiu că a fost prin parlament. Şi pe bună dreptate: care sunt urmele treceriI sale prin parlament? Dacă s-a infuriat pentru atâta, vă daţi seama dacă ajunge deputat. Aoleu, frate, cum o să mai putem spune ceva despre domnia sa? Dacă o să-l vedem dormind pe-acolo, prin Casa Popotrului, va trebui să spunem cât de treaz şi vigilent este Miclăuş în lupta cu minciuna şi prostia. Că deh, are şi omul o vârstă...
    Dar mă opresc aici cu Miclăuş că dup-aia iar aud că cine ştie cine mă plăteşte ca să spun adevărul despre domnia sa. Îl las cu satisfacţia că i-a văzut rânjind pe câţiva colegi de la ziarul portocaliu pe care chiar ei, PD-L-iştii, şi l-au edificat la Turda. Aceştia se distrau de minune când Miclăuş „m-a tras de urechi”.
    Să trecem mai departe, cu mersul campaniei electorale. Virgil Pop, candidatul PNL are cea mai „sensibilă” conduită. În sensul că oamenii simpli se trezesc acasă, chiar de ziua lor, cu poştaşul. Imediat se încropeşte un dialog de genul: „ – Sărut mâna, doamnă. Aţi primit o recomandată.
    -Ah.. Oare de la cine o fi?
    - Păi aici scrie Virgil Pop.
    - Cine îi ăsta?
    - Nu ştiu doamnă, dar am mai dus scrisori de-astea şi altora...”
    Deschide femeia plicul şi vede că Virgil Pop, candidatul PNL pentru Camera Deputaţilor, îi urează „La mulţi ani!”. Adică îi pasă de doamna la care nimeni altcineva nu s-a gândit niciodată. „Păi dacă s-a gândit la mine acum, înseamnă că dacă va fi deputat va pune în plic şi nişte bani. OK, m-a convins, o să-l votez” îşi încheie ipoteticul raţionament reala femeie. Bravo, Virgil. Original, deştept, iar în rest nu prea se bagă în discuţiile de la unul din posturile locale de televiziune. Stă deoparte şi-şi face treaba.
    Ucu Faur, şi-a schimbat discursul. Nu mai este atât de acut în a-i critica pe cei aflaţi la putere aici şi la Bucureşti. Nici nu are nevoie pentru că guvernul a ajuns la cea mai joasă cotă de popularitate. PNL-iştii şi-o fac cu mâna lor. PSD-ul lui Ucu Faur este pe cai mari la Bucureşti pentru că majoritatea sondajelor de opinie îi indică pe roşii ca preferaţii electoratului. Asta se observă din discuţiile cu oamenii simpli, cu turdenii pe care îi întâlneşti pe stradă. În altă ordine de idei PSD Turda a organizat un spectacol cu formaţii şi cântăreţi destul de apreciaţi, dar care s-a dovedit  un eşec dacă este să ne referim la numărul de potenţiali alegători care au participat: zero. Aurel Şandru, patronul postului One TV şi al „Obiectivul de Arieş” mi-a spus, pe bună dreptate: „Ionele, dacă tu scrii articolul despre mitingul ăsta, poţi să-i dai pe toţi participanţii cu numele, fără nici o problemă.” referindu-se  la numărul mic al celor prezenţi la spectacol. Pe un frig de crăpau pietrele, nu poţi condamna pe nimeni că a rămas la căldurică. Adevărul este că am fost întristat la vederea unei scene în faţa căreia nu se aflau miile de ţigani turdeni, prezenţi la orice spectacol de acest gen. Vara.
    Dar cea mai mare schimbare a candidaţilor PSD este declaraţia pe care au început să o lanseze public, prin intermediul diferitor organe de comunicare în masă. Este vorba de disponibilitatea afirmată de a colabora cu primarul Ştefănie, sau orice alt primar ar avea Turda, PD-L-ist sau nu, ca şi cum ar fi din acelaşi partid cu ei. Ceea ce susţine Ucu Faur, „înainte de toate suntem turdeni şi abia apoi social-democraţi”, mi se pare una dintre cele mai de bun simţ declaraţii date de oamenii politici din zonă.  De aceea, o echipă Tudor Ştefănie-Ucu Faur mi se pare cea mai bună variantă. La asta adăugaţi algoritmul conform căruia, după ce PD-L va lua totul în municipiul Cluj-Napoca – şi o va face, cu siguranţă, pentru că acolo PD-l şi Emil Boc sunt templul şi profetul – este foarte greu pentru ceilalţi candidaţi, din colegiile judeţului, să mai obţină, la redistribuire un post de senator sau deputat. Astfel că legea uninominalului îi obligă pe aceştia să obţină 50 % plus unu din sufragii. Ceea ce, să recunoaştem, este extrem de dificil. Singurul pe care îl văd capabil de o asemenea performanţă, şi m-aş bucura sincer să o realizeze, este primarul turdean Tudor Ştefănie.
    Raţionamentul meu continuă cu căderea dreastică a PNL-ului în sondaje, datorită proastei guvernări a ţării şi a continuelor dispute cu PD-L, dar şi a nesfârşitelor meciuri dintre preşedintele Băsescu şi premierul Tăriceanu.
    Acest fapt coroborat cu sondajele care indică faptul că  pe locul întâi în preferinţele electoratului la nivel naţional se situează PSD – deci foarte probabil că ei, în alianţă cu o altă formaţiune politică, vor forma majoritatea în Parlament şi implicit vor numi premierul care va face guvernul. De aceea trebuie să fim foarte atenţi pe cine trimitem la Bucureşti, că doar vedeţi ce se întâmplă: dacă guvernul este PNL iar aici puterea este PD-L, nimeni nu ne prea dă bani. În condiţiile în care guvernul va fi roşu, este bine să avem măcar un reprezentant al acestui partid în Parlament, care să se lupte pentru interesele zonei noastre şi care să ne trimită bani pentru Turda şi comunele din jur.
    Doar de aceea îi spuneam domnului Miclăuş că ar fi mai potrivită pentru noi turdenii, o echipă Ştefănie-Faur, nu pentru alte motive. Departe de mine gândul că Miclăuş nu ar lucra bine cu Ştefănie, doar că vremurile sunt altele şi trebuie să ne adaptăm la ele. Altfel Turda iar va fi defavorizată, marginalizată şi uitată de guvernanţi. Iar domnul Miclăuş este un director şi un consilier excelent.

Primarul Tudor Ştefănie este cel mai bun produs de imagine din ultimul deceniu, de la Turda. Un om carismatic, care s-a pregătit asiduu pentru a ajunge primar. În timp ce era viceprimar şi-a făcut temele, fără ca unii să-i arate din tainele administraţiei. Cu un om ca Ştefănie este uşor să câştigi alegerile, secretul este să nu faci gafe.
Sunt convins că, dacă cineva are şanse de obţinere a unui fotoliu de senator în zona noastră, acela este primarul turdean. M-aş bucura nespus şi o spun de pe acum: susţin candidatura de senator a lui Tudor Ştefănie. Motivele nu le voi înşira aici.
PD-L este un partid cu realizări deosebite în ultimii 4 ani. Aş putea spune că parcursul filialei din Turda a fost unul aproape ideal, fapt care îi umple de invidie pe membrii celorlalte partide. Meritul, în proporţie de 80 % este al lui Tudor Ştefănie, care a reuşit să îmbine echipa lui cu timpul său, iar acum vrea să meargă mai departe. Ar fi minunat pentru turdeni, după o lungă perioadă în care nu am mai avut reprezentanţi în Parlamentul ţării. Sunt convins că Ştefănie, ca senator, intră în istorie. Dacă va reuşi, ca şi până acum, să stea departe de greşeli majore.

Mă întreabă oamenii: “Oare cu cine să votăm?” Dacă am urât ceva vreodată, a fost să mă bag peste liberul arbitru al cuiva. Am încercat întotdeauna, în relaţiile cu oamenii din jurul meu să îi ajut să înţeleagă anumite fenomene care le influenţează viaţa. În bine sau rău. De aceea m-am dedicat cu trup şi suflet domeniului informaţiei şi am învăţat să triez fluxul de noutăţi şi, cel mai important, am învăţat să discern. Vă spun că ai nevoie de minim 10 ani de muncă în domeniul informaţiilor constituit de mass media pentru a ajunge să ai o viziune de 60-75 % corectă asupra a ceea ce se întâmplă în politică.