Politica pumnului

Declaraţie politică

Politica pumnului

Cine ar fi crezut că, la douăzeci de ani de la Revoluţie, libertatea de exprimare sau expresia majorităţii ar putea fi din nou nişte sintagme goale de conţinut, dar nelipsite din vocabularul puterii, pentru a păstra aparenţele? Cum este posibil ca, în plină democraţie, manipularea şi ameninţarea să fie metode de relaţionare între guvern şi populaţie? Şi cum se face că nu vedem deseori dincolo de perdelele de fum aruncate de cei interesaţi de deturnarea opiniei publice?

Este absolut uimitor cum aceste întrebări bântuie încă România anilor 2010. Şi este şi mai uluitor cum într-un an şi ceva de guvernare pedelistă şi încă câţiva de preşedinţie băsesciană s-au şters cu buretele ani şi ani de evoluţie democratică, cu scopul precis de a instaura o politică a pumnului în România.

Cele mai recente manifestări ale puterii şi agenda publică a ultimelor luni ne arată că pericolul de instaurare a unui regim al fricii nu a fost niciodată mai real decât astăzi. Cei de la putere au lăsat deja deoparte bunele maniere şi ne arată că nu mai sunt interesaţi nici măcar să păstreze aparenţele. Sindicaliştii deranjează deja cu pretenţiile lor „absurde"; iar dacă îndrăznesc să-i adreseze o întrebare premierului Emil Boc, primesc răspunsul sub forma unui pumn dat în masă. Când profesorii îşi cer drepturile câştigate prin lege, primesc amânări, că doar „nu a văzut nimeni un profesor care să moară din cauza salariului", după cum afirma ministrul Educaţiei, Daniel Funeriu, cu dezinvoltură. Iar la Odobeşti, angajaţii pimăriei primesc bătăi sistematice de la edilul PDL-ist, când îndrăznesc să i se opună. Şi exemplele pot continua.

Politica pumnului s-a instaurat atât de insinuant în vieţile românilor, încât nu mai miră pe nimeni. A început cu doze insesizabile de aroganţă, nesimţire şi nepricepere, dar a ajuns să ne afecteze calitatea vieţii şi dreptul la un trai decent. Iar acum ne aflăm în situaţia în care ni se administrează zilnic şocuri mediatice, pentru a ne distrage atenţia de la problemele reale ale ţării şi pentru a acoperi toate neregulile actualului sistem. Societatea românească este într-atât de afectată, încât scara de valori democratice s-a întors cu capul în jos. Se vorbeşte fără întrerupere de trădări, se face justiţie la televizor şi se apreciează scandalul, circul mediatic şi făcăturile. Iniţiativele serioase, demersurile democratice şi dezbaterile pe legi au ajuns în plan secund.

Oricât de ciudat ar părea, pentru că totuşi vorbim de un stat membru al Uniunii Europene, în România se încalcă deja principiile democratice fundamentale şi această practică este folosită deja în mod uzual. Şi în vreme ce acest lucru se petrece, noi vorbim despre unicameralism. Sau despre desecretizarea dosarelor Revoluţiei.

Pericolul instaurării unei politici a pumnului este real şi trebuie înlăturat cât de repede posibil. De aceea, trebuie să evităm prin toate mijlocele subiectele false impuse pe agenda publică şi să ne concentrăm eforturile pe lucrurile care contează cu adevărat pentru societate, care compun realitatea noastră: şomajul cronic, căderea economică sau scăderea veniturilor.

Mi-e teamă că, dacă nu vom face acest lucru, toate eforturile de construire a unui sistem democratic, european în România şi de ieşire din criza financiară vor fi în zadar. Şi planul de devalizare a ţării va avea succes.

Virgil Pop,
Deputat PNL Cluj